Welcome to my blog…

FARA TITLU

Am sa incerc sa scriu mai mult.Acum insa sunt dupa o zi grea de repetitii si un spectacol.Nu prea mai am putere si maine trebuie sa fiu in picioare la ora 7.

Si totusi nu pot sa nu  va multumesc pentru mesajele voastre, pe care le citesc si care ma ajuta sa merg inainte.Nici nu stiu de unde aveti atata putere si rabdare si vointa.Si ma mir cand vad un mesaj nou.Si ma gandesc ca omul care tocmai mi-a scris si -a rupt din timpul lui ca sa-mi lase  un gand .Sigur ca s-au starnit discutii si ne-am contrazis…..dar asta-i bine ,arata ca suntem vii si diferiti, ca putem sa ne asumam chestii. Asta e un lucru asa de frumos.Nu e important cine are dreptate …important e sa comunicam si sa avem curaj.Daca nu ati fi voi, serile la teatru nu ar mai fi asa frumoase.Multumesc ca ne dati din energia voastra si ne ajutati sa nu fim singuri.acolo.pe scena .unde uneori e tare greu….

Ar trebui sa raspund multora dintre voi ,dar acum n-am putere.Sper sa ma iertati .Am s-o fac candva.Promit.

CAPUL PLECAT SABIA IL TAIE MAI BINE

N-am scris de atatea zile .V-am marturist deja ca am mari probleme in privinta asta .  Asa ca sper  sa fiu iertat. N-am scris, dar asta nu inseamna ca nu mi s-au intamplat o groaza de lucruri .

Cand am inceput sa scriu aici ,recunosc ca nu ma asteptam sa fiu citit de voi . Cu atat mai mult nu ma gandeam ca lucrurile pe care le sriu eu aici pot fi preluate de ziare sau de posturi tv. Cu toate astea ,iata-ma prezent pe paginile ziarului cancan si pe posturile de televiziune.  Pentru nici unul din spectacolele mele nu am fost chemat atat pe la teviziuni :) )). Asta e.  Suntem in Romania si e mai interesant sa  apari la televizor sa spui ca traiesti prost , decat sa povestesti despre un spectacol. Oricum ,daca nu aveam destui dusmani ,acum ii am cu siguranta :) . Si asta doar pentru ca in capul meu ,am crezut ca blogul nu poate fi pereluat de ziare ,televiziuni ,etc….Pur si simplu m-am gandit ca scriu pentru prieteni si ca nu are ce sa se intample.

Asadar ,iata-ma  bagat intr-un film prost ,al carui protagonist nu vroiam sa fiu.Prietenii imi spun ca sunt un instrument in mana lor . Si ca ei profita de mine .Poate ca asa e .Cu siguranta asa e.Cu toata vorbaria mea  si cu toate aparitiile mele la tv nu se va rezolva nimic. Nimeni  nu asculta real ce spui si pe nimeni nu intereseaza problema artistilor  in Romania. Si nu numai a artistilor . Nu-i intereseaza nimic,defapt.Vorbim mult si degeaba.  .E o stire de 3 zile dupa care se uita si cu siguranta va aparea ceva mult mai interesant. Mai interesant si decat invatatoarea care face greva foamei ,mai interesant si decat copilul care a fost omorat in fata propriului liceu .

Speram din tot sufletul ca lumea sa inteleaga  exact ce spuneam eu in postarea cu 10 lei. Ca era vorba despre noi toti si ca nu vreau sa -mi aduca lumea de mancare si nici sa primesc bani. Ei bine mi s-au oferit si bani si mancare…Nu vreau sa jignesc pe nimeni…dar nu asta am vrut sa spun

Cel mai trist  in povestea asta mi se pare ca ne-au furat dreptul de a visa. Si nici macar nu suntem in stare sa spunem cine e de vina. Ne-am obisnuit atat de tare sa dam vina unii pe altii uitand de fapt ce  e important. Am uitat ca tragem toti la aceiasi caruta si ca fara sa fim uniti nu o sa reusim nici macar sa o urnim. Se pare ca nu avem chestia asta in sange . De aia suntem atat de vulnerabili si usor de distrus. Acum ma si mir cum de am reusit sa facem o revolutie….

CAPUL PLECAT SABIA NU-L TAIE

Cand s-a intamplat revolutia nu aveam decat 11 ani. Mare lucru nu intelegeam. Stiam ca nu aveam voie sa spunem unele lucruri, ca trebuia sa vorbim in casa foarte incet iar noaptea in bucatarie ascultam Europa Libera.

In zilele revolutiei la Iasi (ca peste tot) a fost mare rascoala mare. S-au adunat oamenii in fata primariei, i-au scos pe toti functionarii afara, au adunat in fata cladirii toate hartiile si tablourile cu Ceausescu si le-au dat foc. Intr-una din zile am fost si eu printre revolutionari si intamplator am scos dintr-un morman de hartii o carticica albastra pe care scria Cantarea Romaniei. Am deschis-o si …surpriza …..pe una din pagini mi-am gasit numele scris mare. “Marius Manole solist cl a-IV-a scoala generala nr. 6″.

M-am galbenit la fata si am fugit cat ma tineau picioarele acasa, sigur fiind ca oamenii daca or sa ma recunoasca or sa ma calce in picioare. Am fugit. Am ajuns acasa si i-am spus mamei ca sunt comunist si ca ma cauta lumea sa ma omoare.:))) Mi s-a explicat ca nu e vina mea ca eram in acea cartulie si sa stau linistit ca nu o sa mi se intample nimic rau. Scapasem..ufff.

A cazut regimul comunist  si urma usor, usor sa scapam de teroare.

Au trecut 20 de ani si acum putem calatori, avem acces la tot soiul de informatii, putem chiar sa vorbim tare in apartamente. Dar credeti-ma pe cuvant de teroare nu am scapat si in continuare chiar si generatia mea traieste cu frica. Ni s-a spus de mici “capul plecat, sabia nu-l taie’ iar noi am luat de buna si pana in ziua de azi traim asa. Nu avem curaj sa luam atitudine de frica …au sa ne dea afara, asa ca mai bine sa tacem. Parca  o sa schimbam noi ceva. Hai sa ne vedem de treaba noastra, sa stam cuminti in turma ca sa nu deranjam pe nimeni. Mai bine asa. Sa ne calce in picioare, chiar daca avem dreptate, dar macar ne vom pastra locul de munca. Si mai ales salariul. Chiar daca el e de 6 milioane. Ne-au saracit tocmai pentru a ne seca de curaj. Un popor sarac e usor de ingenuchiat. Parerea mea e ca au si reusit.

Nu sunt primul care spune scrie lucrurile astea. Sunt suparat pe mine defapt. Pe mine, pentru ca ma surpind cum mi-e rusine uneori sa ma revolt. Si nu inteleg de ce. Meseria o fac cum pot eu mai bine. In mod normal  nu ar trebui sa-mi fie frica si cu toate astea cuvintele mi se opresc in dinti si apoi coboara spre ficat.

10 LEI

  In ultimul timp ,din cauza crizei,intalnesc tot mai multi prieteni nevoiti sa traiasca  cu foarte putini bani.Ne-am amuzat o perioda  pana cand ne-a cam pierit zambetul.Am inceput sa vedem ce si de unde putem economisi sau cum mai putem face un ban in plus.Un ban in plus …n-am reusit sa facem :) ))

Primul lucru la care ar trebui sa renuntam ar fi FUMATUL.Unora le-a fost usor, altii nu prea reusesc si se plang ca pe luna cheltuiesc cam 3,4 mil pe tigari.Enorm ,dupa parerea mea.Ratele trebuie platite.Haine  nu-ti mai cumperi ca mai ai din alti ani…Iar moda o facem noi :) )ma rog….

Si am ajuns la capitolul mancare…La restaurant nu mai mergem ca e mai ieftin sa gatim acasa(avantaj cei care gatesc).Dar,chiar si celor care gatesc acasa l-i se intampla sa ramana fara bani.Asa ca descurca-te cu 1o lei pe zi pentru 2 persoane:)))Pare imposibil…Mi s-a intamplat si mie . Atunci am realizat ca poti manca cu 10 lei ,chiar bine.Asta nu in fiecare zi,pentru ca risti sa faci hepatita ,asta in cazul in care nu ai inca.Ouale ,fiind primele care iti vin in minte cand e vorba de un buget auster.

Probabil ca sunt multe alte lucruri pe care le poti cumpara si combina cand ai doar 10 lei.Radem noi radem ,dar nu-i rasul nostru(cum ar spune un prieten).Si cu siguranta sunt oameni nevoiti sa traiasca cu 10 lei sau chiar mai putin.E cam trist ca in 2010   ne gandim la asa ceva.

Si in cazul in care raman iar cu 10 lei in buzunar….sfatuiti-ma si pe mine …Ce sa mananc?.Eventual o alimentatie sanatoasa :) )))))

Trist,tare trist

INGERUL MEU PAZITOR

Am mari emotii.Urmeaza sa scriu despre om care mi-e tare drag .Foarte drag.Si caruia nu i-am marturisit niciodata sentimentele mele pentru el.

Va amintiti in copilarie ,cand va certati cu alti copii sau cand,pur si simplu faceati o boacana,ca fugeati la mama.Sau acum, cand oameni mari fiind, va e greu, sunati la mama.Si simplu fapt ca stiti ca e acolo si ca va da un sfat ,va linisteste.

Eu ,ma gandesc ca daca imi va fi foarte greu ,aici in Bucuresti si nu am sa mai pot, am sa ma intorc acasa la ai mei .Acolo nu sa va putea intampla nimic rau.

Spactacolele de teatru exista pentru ca sunt actorii si regizorii?Gresit .In spatele nostru e o armata de oameni care muncesc pe branci ca noi sa putem aparea in fata voastra.Printre ei este si ea.Madalina,pe numele ei.Ingerul meu pazitor.

Ma vegheza de cand am venit in Bucuresti.E de meserie sufleur.O meserie tare grea si pe care putini o fac bine.Ea o face impecabil.A terminat actorie,dar fiind foarte emotiva s-a refugiat in spatele scenei.Din umbra are grija de noi toti.Poate nu intamplator Stefan Iordache lucra cu ea .O iubea.Olga Tudorache la fel.E mare lucru sa stii sa-ti porti crucea si sa-ti pastrezi credinta,vorba lu’nenea Cehov.Ea stie asta mai bine ca noi toti.Face parte din familie.O familie care nu adopta pe oricine.

Ii datorezi multe momente frumoase in teatru.Spectacolele mele de la National sant facute cu ea.E cel mai bun barometru.Cand ies din scena o privire de a ei imi ajunge, sa stiu ca a fost bine sau prost.Nu ma lauda decat atunci cand merit.De fapt ma critica mai tot timpul.Desi ma doare stiu ca MADA are dreptate,pentru ca stie teatru,teatru de calitate.

Astazi e  ziua ei .Nu stiu cum sa-i spun toate astea.Vreau doar sa stie ca o iubim si ca fara ea nu as fi reusit sa fac multe lucruri…..E ingerul meu pazitor.

Poate daca i-as fi spus toate aste in fata ar fi ras….in fata calculatorului…e treaba ei:)))

Va rog ,dragii mei , cand mai veniti la teatru jumatate din aplauze sa fie pentru Madalina …Fata din spatele scenei ,care are emotii de parca ar juca ea si care ne iubeste  si va iubeste din umbra.

Mada,maine e prima zi din restul vietii tale….si ai sa fii la teatru .Ai spectacol.Te vom aplauda la fel ca pe cei pe care ii vedem.

Cu drag ……

AVEM TIMP

avem timp pentru toate. Sa dormim
sa alergam in dreapta si in stanga
sa regretam ce-am gresit si sa gresim din nou
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine
avem timp sa citim si sa scriem
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam
avem timp sa ne facem iluzii
si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu
avem timp pentru ambitii si boli
sa invinovatim destinul si amanuntele
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare
avem timp sa ne-alungam intrebarile
sa amanam raspunsurile
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam
avem timp sa ne facem prieteni si sa-i pierdem
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa aceea
avem timp sa primim daruri si sa nu le intelegem
avem timp pentru toate
nu e timp pentru putina tandrete
cand sa facem si asta, murim.

MI-E DOR DE STRADA MEA

 E aproape 5 dimineata si afara miroase a iarna.Am iesit putin sa ma plimb si dintr-o data mi-am adus aminte de Iasi si de copilarie si de parinti(pe care in goana mea dupa nu stiu ce i-am cam uitat).Mi-am amintit de straduta care ma ducea de acasa spre Teatrul National din Iasi.Strada care imi pastreaza toate amintirile si toate dorintele mele de atunci,care intre timp sau implinit.Au trecut aproape 10 ani de cand am plecat .Pare mult ….dar luat de lucruri ,uite ca nu mi-am dat seama cand au trecut.Si asa an dupa an si apoi….te miri ca ai imbatranit si ai uitat atat de multe .Ai uitat cand ai promis ca ai sa te intorci acasa si n-ai sa uiti pe nimeni si ca ai sa ramai vesnic recunoscator unor oameni care te-au ajutat.Timpul a trecut si tu ai uitat.Macar un telefon(iti ia 2 minute)sa spui ca ti-e dor.de fiecare data  iti spui ca mai e timp.Si maine ai s-o faci….Dar daca nu mai e timp …:)Nu stii ce te asteapta maine ,nu stii nici macar daca maine va mai exista.Asa ca,dragii mei ,amintiti-va sa spuneti” te iubesc” sau” mi-e dor”  la timp.Nu mai amanati si nu mai asteptati sa mai treaca o zi.Poate ca daca ne-am spune lucruri la timp am fi mai buni si mai linistiti.Si, cu siguranta, am avea mai putine regrete.Iar eu promit sa-mi fac timp si sa ma intorc pe straduta mea si sa-i povestesc prin ce am trecut in ultimii zece ani.Sant obosit,asa ca sa iertai greselile care apar aici.Va doresc o zi in care sa NU PIERDETI TIMPUL…

http://www.youtube.com/watch?v=RD3WwM6l1J0

ART CONCEPT CAFE

Tocmai m-am intalnit cu colegii mei Rodica Ionescu si Vitalie Bichir cu care vom face un eveniment pe 4 octombrie la Art Concept Cafe.Suntem foarte fericiti pentru ca s-a implinit un vis mai vechi  de-al nostru.Putem juca acolo dar……putem si gati pentru voi.Asa incat Rodica cu Vitalie vor juca “‘Buzunarul cu paine” si apoi vom putea manca impreuna .:)))))Ne dorim o seara intre prieteni ,o seara care sa nu semene cu cele de la teatru.Sa fim relexati si sa ne bucuram de un moment linistit .

Mi s-a parut o idee interesanta …sant doar 30 de locuri (din pacate).Pentru spectacolul din 4, locuri nu mai sunt ,dar poate va deveni o obisnuinta. Depinde de voi. Speram ca in 11 oct.sa-l mai facem odata(spectacolul).Noi gatim cu mare placere si speram sa va placa  mancarea facuta de noi.Si spectacolul.

Astept parerile  voastre legate de acest subiect.

Da.am ajuns acasa dupa spectacol si am citit ce ati scris voi aici  si m-am simtit norocos.Nu stiu cum e cu teatru dar stiu cum e sa minti oamenii, si de multe ori in scena mi se intampla sa mint.Asa ca doctorii veterinari.Numai ca atunci cand mint eu nu moare nimeni.Cand mint ei moare un catel sau o pisica …poate ar trebui sa fie mai bine platiti.Nu stiu

Dupa spectacol …prieteni care te mint ca ai jucat bine(desi tu stii ca nu e asa),dar e bine sa fie langa tine.E mai usor.Si Oameni ,oameni care te bucura.am cunoscut doi balerini.Sant extrem de fericit.Ii admir din tot sufletul…mai ales ca el era din Iasi.Am promis ca merg la spectacole.Mi-as dori mult sa pot face asta.Sant foarte tineri si frumosi….

Mi-am amintit de Dorina Crisan Rusu…care nu mai e printre noi .A plecat …discret .Fara sa faca un eveniment din asta…Daca am putea sa fim la fel de discreti …recunosc ca eu nu pot.inca.`

Am bau ….am fumat..imi pare rau…dar asta sunt ….Poate ca fara astea nu as fi la fel,sau as fi mult mai ok.Nu stiu….

Multumesc ca va luati din timp si scrieti aci.Nu stiu de ce o faceti dar e important…pentru mine..of,daca as putae sa va dau ceva in schimb…..

e 3 noaptea si mie imi sta gandul la oameni si locuri si intamplari si sunt fericit ca nu sunt singur…