Blogul lui Manole

Trebuie sa le multumesc Cristinei Bazavan si Georgianei Fruntes pentru minunata invitatie pe care mi-au facut-o joi seara la The Light Cinema. In direct de la National Theatre London am vazut Livada de Visini in regia lui Howard Davies , scenografia (impecabila) Bunny Christie  si muzica  lui Dominic Muldowney. Recununos ca nici un nume din distributie nu imi era cunoscut .M-am bucurat enorm ca am fost in sala.  Si cu toate astea am avut emotii ca si cand as fi avut eu spectacol.  E tare ciudat sa stii ca acei oameni aflati la mii de km distanta joca pentru tine  ( si pentru tine) , si ca au emotii stiind ca sunt vazuti in 20 de tari. Nici nu vreau sa ma gandesc ce o fi fost in sufletul lor. Noi jucam la 300 de oameni si simtim ca ne crapa inima. Probabil ca ei sunt obisnuiti. Am aflat ca au mai fost si alte spectacole transmise in direct dar din nefericire nu am aflat de ele. Am promis ca stagiunea viitoare imi fac abonament la Liberty Center. Pe langa spectacolele de teatru sunt si cele de opera. La finalul spectacolului  am avut senzatia ca m-am intors dintr-o calatorie de o zi ,undeva in strainatate si ca am de povestit o groaza de chestii pe care le-am vazut.  Asta a fost si dorinta mea , sa va povestesc cum a fost spectacolul . Numai ca teatrul nu se prea poate povesti, ar fi trebuit sa fiti acolo. Asa ca data viitoare mergem impreuna. E o experienta, fiti siguri de asta. Pacat ca la final nu poti aplauda  )) mi-ar fi placut. Multumesc Cristina , multumesc Giorgiana….

Distributie
RANYEVSKAYA – Zoë Wanamaker
GAEV – James Laurenson
ANYA – Charity Wakefield
VARYA – Claudie Blakley
LOPAKHIN – Conleth Hill
TROFIMOV – Mark Bonnar
SIMYONOV-PISCHIK – Tim McMullan
CHARLOTTA – Sarah Woodward
YEPIHODOV – Pip Carter
DUNYASHA – Emily Taaffe

www.lightcinemas.ro

Nici nu stiu cum sa incep acest post. ‘ Simt,ori ca izbucnesc in lacrimi ,ori ca ma apuc sa urlu ori ca lesin ‘ vorba unui personaj din Livada de visini. De cateva luni am inteles ,de parca mi-ar fi luat cineva o pâclă de pe creier, ca oricati ani vor trece de la revolutie , in tara asta nu se va schimba absolut nimic. Si asta pentru ca nimeni nu vrea asta , pentru ca in venele noastre curge un sange contaminat cu un microb care nu are leac . FRICA . Nimeni nu stie cum ne-am imbolnavit sau cine ne-a injectat microbul asta care se raspandeste incredibil de repede . Traim intr-o frica continua…Ne e frica de dimineata pana seara tarziu…avem cosmaruri, in care ne pierdem casele ,in care suntem concediati sau oricum ,in care ni se intampla lucruri foarte grave,dar nu facem nimic pentru a scapa de ele. Iar cel mai groaznic, este ca vesnic traim cu frica!! Si ce e mai grav, ne e frica ca  nu o sa mai avem de ce sa ne fie frica ….

De cateva zile ma tot chinui sa inteleg CE sau CUM trebuie facut sa reusim (reusesti) sa inlaturam de la conducerea unui teatru, un om care nu are legatura cu meseria de manager sau director . Cat despre actor, nici nu poate fi vorba (el terminand IATC acum foarte multi ani ). Caror autoritati trebuie sa ne adresam ca sa reusim solutionarea acestui caz? Primarul Brailei ,caci despre teatrul din Braila vorbeam , spune ca stie ca nu e omul potrvit si ca incearca sa dreaga el pe o parte , ce strica Domnul Bodolan pe alta, doar ca nu exista forme legale pentru inlaturarea actualului director . Aha !!! Ce intelegem noi de aici ? Ca odata ce ai capatat un post (printr-un concurs, cel putin bizar) poti linistit sa te culci pe o ureche , pentru ca nu exista legi care sa permita demiterea ta. Iar daca mai faci parte si dintr-un partid influent (PSD in cazul nostru) esti lipit de scaun si pot urla ei bietii actori in vid, ca tot nu se intampla nimic. Foarte frumos. Deci fugiti cu totii prin partide si capatati functii cat mai mari. De frica tot nu scapati.

Apoi mai avem un bun obicei sa ne plangem si sa nu facem nimic. Sa fim un soi de ‘ revolutionari de closet ‘ cum spune colega Madalina. Ani buni m-am intalnit cu mii de oameni care mi-au spus cat de mult iubesc artistii si cat de pasionati sunt ei de teatru. Si daca ,intamplator avem nevoie de ceva , ei ne vor ajuta neconditionat. Ne-am bucurat .Ne-am bucurat ca undeva sunt oameni care se gandesc la noi, gata gata sa ne sara in ajutor la nevoie..Eiiiiii….si uite ca a venit ziua cu pricina. La Braila ,un teatru pe care toata lumea il iubea) sunt probleme. Nu-i nimic, noi avem sprijinul publicului pentru care am muncit zile si nopti si am trait mai mult din arta decat din salariu. Dar publicul merita, merita tot . Ce sa facem sa reusim sa-l dam jos pe acest director care intr-o stagiune nu a facut mai nimic ,inafara de un festival prost gandit si cam atat ? Si ne gandim sa facem o petitie pe care , cu siguranta o vor semna multi ,multi iubitori de teatru .Ne vom duce cu ea la primarie si peste tot si vom rezolva .Suntem prea importanti pentru cetate sa nu fim auziti .SURPRIZA…!!!!!!! Din miile de iubitori de teatru semneaza 700. Hmm …Ciudat .Unde sunt ei? Marii iubitori de artisti ? Nu stiiiim. Apoi jurnalistii care au sarit imediat cand au auzit ca un actor in regimul PDL traieste cu 10 lei pe zi? Acum cand se darama un teatru ,nu-i mai intereseaza….. Concluzia ????? Habar n-am . Va las pe voi sa o scrieti. Sau nu .Nu mai scrieti ca nu ne ajuta la nimic.PACAT

VREAU O TARA CA AFARA!!!!!! SAU MAI ZIS …VREAU O TARA

http://www.petitieonline.ro/petitie-p62438048.htmlhttp://www.petitieonline.ro/petitie-p62438048.html

Va astept sa semnati….E un teatru care mi-e tare drag si u as vrea sa-si bata joc de el nimeni.Ajutati-ma  sa -mi salvez colegii….Teatrul din Braila trebuie sa fie acolo unde ii este locul .

Am sa incerc sa scriu mai multe articole.Acum insa sunt dupa o zi grea de repetitii si un spectacol.Nu prea mai am putere si maine trebuie sa fiu in picioare la ora 7.

Si totusi nu pot sa nu  va multumesc pentru mesajele voastre, pe care le citesc si care ma ajuta sa merg inainte.Nici nu stiu de unde aveti atata putere si rabdare si vointa.Si ma mir cand vad un mesaj nou.Si ma gandesc ca omul care tocmai mi-a scris si -a rupt din timpul lui ca sa-mi lase  un gand .Sigur ca s-au starnit discutii si ne-am contrazis…..dar asta-i bine ,arata ca suntem vii si diferiti, ca putem sa ne asumam chestii. Asta e un lucru asa de frumos.Nu e important cine are dreptate …important e sa comunicam si sa avem curaj.Daca nu ati fi voi, serile la teatru nu ar mai fi asa frumoase.Multumesc ca ne dati din energia voastra si ne ajutati sa nu fim singuri.acolo.pe scena .unde uneori e tare greu….

Ar trebui sa raspund multora dintre voi ,dar acum n-am putere.Sper sa ma iertati .Am s-o fac candva.Promit.

N-am scris de atatea zile .V-am marturist deja ca am mari probleme in privinta asta .  Asa ca sper  sa fiu iertat. N-am scris, dar asta nu inseamna ca nu mi s-au intamplat o groaza de lucruri .

Cand am inceput sa scriu aici ,recunosc ca nu ma asteptam sa fiu citit de voi . Cu atat mai mult nu ma gandeam ca lucrurile pe care le sriu eu aici pot fi preluate de ziare sau de posturi tv. Cu toate astea ,iata-ma prezent pe paginile ziarului cancan si pe posturile de televiziune.  Pentru nici unul din spectacolele mele nu am fost chemat atat pe la teviziuni )). Asta e.  Suntem in Romania si e mai interesant sa  apari la televizor sa spui ca traiesti prost , decat sa povestesti despre un spectacol. Oricum ,daca nu aveam destui dusmani ,acum ii am cu siguranta . Si asta doar pentru ca in capul meu ,am crezut ca blogul nu poate fi pereluat de ziare ,televiziuni ,etc….Pur si simplu m-am gandit ca scriu pentru prieteni si ca nu are ce sa se intample.

Asadar ,iata-ma  bagat intr-un film prost ,al carui protagonist nu vroiam sa fiu.Prietenii imi spun ca sunt un instrument in mana lor . Si ca ei profita de mine .Poate ca asa e .Cu siguranta asa e.Cu toata vorbaria mea  si cu toate aparitiile mele la tv nu se va rezolva nimic. Nimeni  nu asculta real ce spui si pe nimeni nu intereseaza problema artistilor  in Romania. Si nu numai a artistilor . Nu-i intereseaza nimic,defapt.Vorbim mult si degeaba.  .E o stire de 3 zile dupa care se uita si cu siguranta va aparea ceva mult mai interesant. Mai interesant si decat invatatoarea care face greva foamei ,mai interesant si decat copilul care a fost omorat in fata propriului liceu .

Speram din tot sufletul ca lumea sa inteleaga  exact ce spuneam eu in postarea cu 10 lei. Ca era vorba despre noi toti si ca nu vreau sa -mi aduca lumea de mancare si nici sa primesc bani. Ei bine mi s-au oferit si bani si mancare…Nu vreau sa jignesc pe nimeni…dar nu asta am vrut sa spun

Cel mai trist  in povestea asta mi se pare ca ne-au furat dreptul de a visa. Si nici macar nu suntem in stare sa spunem cine e de vina. Ne-am obisnuit atat de tare sa dam vina unii pe altii uitand de fapt ce  e important. Am uitat ca tragem toti la aceiasi caruta si ca fara sa fim uniti nu o sa reusim nici macar sa o urnim. Se pare ca nu avem chestia asta in sange . De aia suntem atat de vulnerabili si usor de distrus. Acum ma si mir cum de am reusit sa facem o revolutie….

Cand s-a intamplat revolutia nu aveam decat 11 ani. Mare lucru nu intelegeam. Stiam ca nu aveam voie sa spunem unele lucruri, ca trebuia sa vorbim in casa foarte incet iar noaptea in bucatarie ascultam Europa Libera.

In zilele revolutiei la Iasi (ca peste tot) a fost mare rascoala mare. S-au adunat oamenii in fata primariei, i-au scos pe toti functionarii afara, au adunat in fata cladirii toate hartiile si tablourile cu Ceausescu si le-au dat foc. Intr-una din zile am fost si eu printre revolutionari si intamplator am scos dintr-un morman de hartii o carticica albastra pe care scria Cantarea Romaniei. Am deschis-o si …surpriza …..pe una din pagini mi-am gasit numele scris mare. “Marius Manole solist cl a-IV-a scoala generala nr. 6″.

M-am galbenit la fata si am fugit cat ma tineau picioarele acasa, sigur fiind ca oamenii daca or sa ma recunoasca or sa ma calce in picioare. Am fugit. Am ajuns acasa si i-am spus mamei ca sunt comunist si ca ma cauta lumea sa ma omoare.:))) Mi s-a explicat ca nu e vina mea ca eram in acea cartulie si sa stau linistit ca nu o sa mi se intample nimic rau. Scapasem..ufff.

A cazut regimul comunist  si urma usor, usor sa scapam de teroare.

Au trecut 20 de ani si acum putem calatori, avem acces la tot soiul de informatii, putem chiar sa vorbim tare in apartamente. Dar credeti-ma pe cuvant de teroare nu am scapat si in continuare chiar si generatia mea traieste cu frica. Ni s-a spus de mici “capul plecat, sabia nu-l taie’ iar noi am luat de buna si pana in ziua de azi traim asa. Nu avem curaj sa luam atitudine de frica …au sa ne dea afara, asa ca mai bine sa tacem. Parca  o sa schimbam noi ceva. Hai sa ne vedem de treaba noastra, sa stam cuminti in turma ca sa nu deranjam pe nimeni. Mai bine asa. Sa ne calce in picioare, chiar daca avem dreptate, dar macar ne vom pastra locul de munca. Si mai ales salariul. Chiar daca el e de 6 milioane. Ne-au saracit tocmai pentru a ne seca de curaj. Un popor sarac e usor de ingenuchiat. Parerea mea e ca au si reusit.

Nu sunt primul care spune scrie lucrurile astea. Sunt suparat pe mine defapt. Pe mine, pentru ca ma surpind cum mi-e rusine uneori sa ma revolt. Si nu inteleg de ce. Meseria o fac cum pot eu mai bine. In mod normal  nu ar trebui sa-mi fie frica si cu toate astea cuvintele mi se opresc in dinti si apoi coboara spre ficat.

Mi-e dor de el. Atat

Am mari emotii.Urmeaza sa scriu despre om care mi-e tare drag .Foarte drag.Si caruia nu i-am marturisit niciodata sentimentele mele pentru el.

Va amintiti in copilarie ,cand va certati cu alti copii sau cand,pur si simplu faceati o boacana,ca fugeati la mama.Sau acum, cand oameni mari fiind, va e greu, sunati la mama.Si simplu fapt ca stiti ca e acolo si ca va da un sfat ,va linisteste.

Eu ,ma gandesc ca daca imi va fi foarte greu ,aici in Bucuresti si nu am sa mai pot, am sa ma intorc acasa la ai mei .Acolo nu sa va putea intampla nimic rau.

Spactacolele de teatru exista pentru ca sunt actorii si regizorii?Gresit .In spatele nostru e o armata de oameni care muncesc pe branci ca noi sa putem aparea in fata voastra.Printre ei este si ea.Madalina,pe numele ei.Ingerul meu pazitor.

Ma vegheza de cand am venit in Bucuresti.E de meserie sufleur.O meserie tare grea si pe care putini o fac bine.Ea o face impecabil.A terminat actorie,dar fiind foarte emotiva s-a refugiat in spatele scenei.Din umbra are grija de noi toti.Poate nu intamplator Stefan Iordache lucra cu ea .O iubea.Olga Tudorache la fel.E mare lucru sa stii sa-ti porti crucea si sa-ti pastrezi credinta,vorba lu’nenea Cehov.Ea stie asta mai bine ca noi toti.Face parte din familie.O familie care nu adopta pe oricine.

Ii datorezi multe momente frumoase in teatru.Spectacolele mele de la National sant facute cu ea.E cel mai bun barometru.Cand ies din scena o privire de a ei imi ajunge, sa stiu ca a fost bine sau prost.Nu ma lauda decat atunci cand merit.De fapt ma critica mai tot timpul.Desi ma doare stiu ca MADA are dreptate,pentru ca stie teatru,teatru de calitate.

Astazi e  ziua ei .Nu stiu cum sa-i spun toate astea.Vreau doar sa stie ca o iubim si ca fara ea nu as fi reusit sa fac multe lucruri…..E ingerul meu pazitor.

Poate daca i-as fi spus toate aste in fata ar fi ras….in fata calculatorului…e treaba ei:)))

Va rog ,dragii mei , cand mai veniti la teatru jumatate din aplauze sa fie pentru Madalina …Fata din spatele scenei ,care are emotii de parca ar juca ea si care ne iubeste  si va iubeste din umbra.

Mada,maine e prima zi din restul vietii tale….si ai sa fii la teatru .Ai spectacol.Te vom aplauda la fel ca pe cei pe care ii vedem.

Cu drag ……

Avem timp

avem timp pentru toate. Sa dormim
sa alergam in dreapta si in stanga
sa regretam ce-am gresit si sa gresim din nou
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine
avem timp sa citim si sa scriem
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam
avem timp sa ne facem iluzii
si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu
avem timp pentru ambitii si boli
sa invinovatim destinul si amanuntele
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare
avem timp sa ne-alungam intrebarile
sa amanam raspunsurile
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam
avem timp sa ne facem prieteni si sa-i pierdem
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa aceea
avem timp sa primim daruri si sa nu le intelegem
avem timp pentru toate
nu e timp pentru putina tandrete
cand sa facem si asta, murim.

aE aproape 5 dimineata si afara miroase a iarna.Am iesit putin sa ma plimb si dintr-o data mi-am adus aminte de Iasi si de copilarie si de parinti(pe care in goana mea dupa nu stiu ce i-am cam uitat).Mi-am amintit de straduta care ma ducea de acasa spre Teatrul National din Iasi.Strada care imi pastreaza toate amintirile si toate dorintele mele de atunci,care intre timp sau implinit.Au trecut aproape 10 ani de cand am plecat .Pare mult ….dar luat de lucruri ,uite ca nu mi-am dat seama cand au trecut.Si asa an dupa an si apoi….te miri ca ai imbatranit si ai uitat atat de multe .Ai uitat cand ai promis ca ai sa te intorci acasa si n-ai sa uiti pe nimeni si ca ai sa ramai vesnic recunoscator unor oameni care te-au ajutat.Timpul a trecut si tu ai uitat.Macar un telefon(iti ia 2 minute)sa spui ca ti-e dor.de fiecare data  iti spui ca mai e timp.Si maine ai s-o faci….Dar daca nu mai e timp …:)Nu stii ce te asteapta maine ,nu stii nici macar daca maine va mai exista.Asa ca,dragii mei ,amintiti-va sa spuneti” te iubesc” sau” mi-e dor”  la timp.Nu mai amanati si nu mai asteptati sa mai treaca o zi.Poate ca daca ne-am spune lucruri la timp am fi mai buni si mai linistiti.Si, cu siguranta, am avea mai putine regrete.Iar eu promit sa-mi fac timp si sa ma intorc pe straduta mea si sa-i povestesc prin ce am trecut in ultimii zece ani.Sant obosit,asa ca sa iertai greselile care apar aici.Va doresc o zi in care sa NU PIERDETI TIMPUL…

http://www.youtube.com/watch?v=RD3WwM6l1J0